Pentru unii, educația înseamnă manuale, reguli și statistici. Pentru Natalia Străjesco, însă, ea a fost mereu mai mult decât atât – o forță vie, capabilă să transforme comunități și să dea sens unei națiuni. Cu peste trei decenii de experiență, a condus proiecte de amploare, a modernizat școli și grădinițe și a investit în oameni, convinsă că adevărata putere a unei societăți stă în educație.
Dar dincolo de cifrele investițiilor și strategiile administrative există și o altă latură a poveștii: pasiunea ei pentru arta comunicării și echilibrul găsit în yoga. Între rigoarea sistemului și liniștea personală, Natalia Străjesco a reușit să construiască o viziune unică – că educația nu este doar o instituție, ci o experiență care modelează vieți.
– Cum împăcați viziunea strategică cu realitățile cotidiene ale sistemului educațional?
Pentru mine, strategia nu e un document pus pe hârtie, ci un drum pe care îl parcurgem împreună cu profesorii, elevii și părinții. Realitatea de zi cu zi ne pune mereu provocări, dar tocmai din ele ne construim direcția. Investim în școli și grădinițe, formăm cadrele didactice și, pas cu pas, aducem schimbarea mai aproape de copii. Important este să nu pierdem din vedere sensul: educația nu e doar un serviciu public, ci un mod prin care clădim comunități puternice și un viitor mai bun.
– Care sunt pilonii unei educații moderne care nu se teme de schimbare, dar nu își uită rădăcinile?
Cred că educația ar trebui să semene cu un arbore: rădăcini puternice în valorile și identitatea noastră, dar și ramuri flexibile, capabile să se miște odată cu vântul schimbării. Văd patru piloni esențiali.
Primul este relevanța – un curriculum conectat la viața reală, care pregătește copiii nu doar pentru meserii, ci și pentru a fi cetățeni responsabili.
Al doilea este identitatea – păstrarea vie a limbii, istoriei și culturii noastre. Un copil care își cunoaște trecutul știe cine este și încotro merge.
Al treilea este inovația – tehnologia, gândirea critică și creativitatea nu mai sunt un lux, ci o necesitate. Iar inovația nu înseamnă să aruncăm ce e vechi, ci să-l transformăm și să-l integrăm.
Al patrulea este incluziunea – nicio educație modernă nu își poate permite să lase vreun copil în urmă. Fiecare merită șansa la excelență și demnitate.
De aceea, nu ne temem de schimbare, dar nici nu ne pierdem reperele. Rădăcinile ne țin verticali, iar deschiderea către nou ne menține vii.
– Dacă ar exista un „cod de conduită al liderului în educație”, ce principii personale ați include acolo, fără ezitare?
Prima regulă ar fi dragostea pentru copii. Ei sunt motivul pentru care activăm, modernizăm și îmbunătățim școala. Tot ce facem la nivel administrativ sau metodologic trebuie să se întoarcă, în final, către ei – către generația care va duce mai departe această țară.
Apoi, aș include trei principii fără de care un lider nu poate rezista în educație: dezvoltarea continuă a competențelor, curajul de a inova și respectarea valorilor morale înalte. Doar așa poți conduce cu adevărat un sistem care formează oameni și modelează viitorul.
– Ce realizare din ultimii ani considerați că a avut cel mai mare impact asupra comunității educaționale din sectorul Centru – și de ce?
Mi-ar fi greu să aleg doar una, pentru că în ultimii ani am reușit să schimbăm, pas cu pas, fața tuturor instituțiilor de învățământ din sectorul Centru. Practic, nu există școală sau grădiniță care să nu fi beneficiat de investiții. Cu sprijinul Primăriei Chișinău, am dus la bun sfârșit peste 60 de proiecte, în valoare de aproximativ 300 de milioane de lei – de la reparații capitale și eficientizare energetică, până la extinderi de grădinițe și transformarea unor gimnazii în complexe educaționale moderne.
Mai mult decât cifrele, ceea ce contează este că aceste schimbări se văd în viața copiilor. Clase mai luminoase, săli moderne, grădinițe sigure și prietenoase – toate acestea le oferă micuților un mediu în care să crească frumos. Pentru mine, cea mai mare realizare este că astăzi părinții pot avea încredere că școala din apropiere e un loc sigur și demn, iar copiii simt că educația nu e o povară, ci o experiență care merită trăită.
– Care sunt nișele unde știți sigur că mai este nevoie de curaj, nu doar de reforme complementare?
Trăim într-o lume în care inteligența artificială și tehnologia devin tot mai prezente. Pentru educația din Republica Moldova, adevăratul pas curajos nu mai este dotarea școlilor cu table interactive – acestea există deja –, ci o reproiectare profundă a curriculumului. Avem nevoie ca AI, programarea, gândirea computațională și competențele digitale să devină parte firească din toate materiile, nu doar capitole opționale.
Este nevoie de curaj politic și de viziune ca să transformăm școala tradițională într-un laborator al viitorului – un loc unde copiii nu doar învață informații, ci dobândesc instrumentele de care vor avea nevoie într-o lume în continuă schimbare.
– Ce credeți că trebuie păstrat neschimbat în educație, chiar și într-o lume aflată mereu în transformare?
Oricât s-ar schimba lumea, există un nucleu al educației care trebuie să rămână neschimbat: disciplina și perseverența în formarea caracterului. Aceste valori nu sunt negociabile, pentru că ele dau naștere adultului responsabil, echilibrat și capabil să facă față provocărilor unei societăți în continuă mișcare.
Sigur, metodele se pot adapta, dar tentația de a simplifica totul doar pentru a „ține pasul” cu noile generații poate fi periculoasă. Copiii de azi au nevoie de tehnologie și de libertate, dar și de repere ferme. Iar disciplina și perseverența sunt acele repere care îi vor sprijini toată viața.
– Care ar fi o realizare profesională la care visați în tăcere și pe care v-ați dori să o lăsați ca moștenire peste ani?
Dacă ar fi să las ceva în urmă, mi-aș dori să fie o schimbare de mentalitate. Să ajungem, ca societate, să înțelegem cu adevărat că centrul de greutate al unei națiuni este educația – singura forță care poate conduce și transforma civilizația. O educație bună poate schimba destinul unui copil, îi poate oferi un start diferit în viață, șansa la o poziționare socială mai bună și bucuria de a vedea lumina cunoașterii.
Noi, cei care conducem sistemul, avem responsabilitatea de a crea condițiile pentru ca fiecare copil să aibă acces la acest drum. Iar atitudinea pe care fiecare dintre noi o are față de școală și față de educație în general poate face diferența. Aceasta este moștenirea la care visez: o societate care să pună educația în centrul ei.
