Skip to main content

Ce legătură poate exista între haos și frumusețe? Pentru Cristina Eni, designer de interior și fondatoarea ENI Design Interiors, răspunsul e simplu: tocmai din dezordine se naște armonia. Cristina a pornit cu un vis și un laptop și a ajuns să semneze peste 400 de proiecte în mai bine de 20 de țări.

Dar povestea ei nu este doar despre design. Este despre curajul de a transforma un început fragil într-un brand cu relevanță globală, despre felul în care arhitectura unei străzi din Italia sau o piatră descoperită într-o călătorie pot deveni inspirație pentru un spațiu de acasă.

„De la haos la structură” nu e un simplu motto, ci filosofia care o ghidează în fiecare proiect și în fiecare decizie. Pentru că, dincolo de forme și culori, Cristina Eni crede că designul interior nu e un lux, ci o necesitate – una care poate schimba vieți.

Care a fost inspirația și forța interioară care au pus bazele ENI Design Interiors?

Că visul meu de a face design ar putea rămâne doar un vis. Am început cu un laptop primit cadou de la soțul meu, cu multă încurajare din partea familiei și cu o frică transformată într-o dorință uriașă: aceea de a demonstra că și în Moldova se poate face design la nivel internațional. Primul proiect, realizat aproape fără resurse, dar cu mult suflet, a devenit fundația pe care s-a clădit întreaga poveste ENI Design Interiors. Restul a fost o școală dură – experiențe născute din greșeli, nopți nedormite și trădări care m-au învățat să merg mai departe.

Cum ați transformat un concept local într-un studio internațional?

Totul a fost posibil datorită perseverenței și curajului de a rămâne deschisă lumii. Am înțeles că designul este un limbaj universal, dar adevărata sa frumusețe stă în felul în care se adaptează culturilor și oamenilor. Proiectele din Italia, România, Germania sau alte țări nu au fost doar provocări profesionale, ci întâlniri cu suflete și povești noi. Cea mai mare lecție? Oamenii nu caută doar design, ci încrederea că le ești alături. Iar atunci când oferi seriozitate, respect și suflet, granițele devin doar linii pe o hartă.

Cum reușiți să valorificați particularitățile culturale în proiecte și care este secretul creativ pe care îl aduceți mereu?

Întotdeauna încep prin a observa viața de zi cu zi a oamenilor – cum își beau cafeaua, cum primesc musafiri, ce înseamnă pentru ei „acasă”. Aceste ritualuri aparent mărunte ascund adevărata esență a unui spațiu. Le traduc în detalii care fac diferența, astfel încât rezultatul să nu fie doar estetic, ci autentic și viu pentru cel care va locui acolo. Secretul meu creativ este să îmbin empatia cu atenția la detalii. Încerc să mă pun în pielea clientului și să simt casa prin ochii lui. De multe ori, surpriza stă în acele detalii ascunse – o lumină așezată strategic, un colț de relaxare neprevăzut, dar care devine locul preferat al întregii case.

Cum reușiți să îmbinați funcționalitatea, estetica și personalitatea unui spațiu, într-o lume în care tehnologia și materialele noi rescriu permanent regulile jocului?

Pentru mine, designul seamănă cu o orchestră: funcționalitatea este partitura, estetica este muzica, iar personalitatea este interpretarea artistului. Doar împreună pot crea o experiență completă. Tehnologia și materialele inovatoare nu fac decât să amplifice acest concert – astăzi putem realiza lucruri care păreau imposibile acum zece ani, de la prezentări în realitate virtuală la materiale sustenabile și inteligente. Le privesc ca pe o extensie a creativității, nu ca pe un substitut al ei.

Cum găsiți echilibrul între libertatea creativă și limitele impuse de termene și bugete, și în ce fel un spațiu bine gândit poate influența viața oamenilor?

Îmi place să setez regulile jocului de la început: termenele și bugetele sunt clar stabilite, dar în interiorul lor las loc libertății. Este ca o scenă cu limite precise, dar unde actorul are toată libertatea să se exprime. Iar aici începe adevărata magie a designului – aceea de a schimba vieți. Țin minte un apartament din Roma, unde clienta mea era workaholic. I-am creat un colț de lectură lângă fereastră, fără televizor, doar cu lumină caldă și cărți. După câteva luni mi-a scris că acolo își regăsește liniștea în fiecare seară. Acest exemplu mi-a confirmat convingerea: designul nu este doar despre estetică, ci despre obiceiuri, stări de spirit și, uneori, chiar despre vindecare.

Ce proiect internațional v-a provocat cel mai mult și care sunt realizările profesionale de care sunteți cea mai mândră?

Un moment care m-a scos cu adevărat din zona de confort a fost proiectul unui restaurant rooftop pe acoperișul unui hotel din Roma. M-am trezit nevoită să învăț pe loc cum funcționează furnizorii italieni, ce presupune legislația lor și, mai ales, cum se lucrează într-o cultură diferită. A fost o experiență intensă, dar care mi-a schimbat standardele profesionale pentru totdeauna.

Privind în urmă, îmi dau seama că dincolo de astfel de provocări există câteva repere care mă definesc: curajul de a porni ENI Design Interiors de la zero, bucuria de a construi în Moldova o echipă de 11 oameni pasionați și confirmarea că munca noastră are relevanță globală, prin proiecte realizate la Roma, București, Milano și în alte orașe europene. Toate aceste experiențe m-au învățat că succesul nu stă doar în rezultate, ci și în oamenii și poveștile care se leagă în jurul fiecărui proiect.

Cum contribuiți la redefinirea designului interior și care sunt planurile pentru următorul deceniu?

Îmi doresc să schimb felul în care este privit designul interior: să-l duc din zona de „lux” în zona de „necesitate”. Un spațiu bine gândit nu este un moft, ci o condiție esențială pentru echilibrul personal și profesional. În următorii ani, visez să duc această viziune mai departe prin extinderea internațională, crearea unei academii pentru tinerii designeri și lansarea propriei colecții de mobilier și accesorii. Toate acestea nu sunt doar obiective de business, ci pași firești spre construirea unei culturi a designului autentic și accesibil.

Care este lecția cea mai prețioasă pe care v-au adus-o anii grei?

Am învățat că vulnerabilitatea nu este o slăbiciune, ci o forță. Tocmai încercările m-au împins să creez structuri și sisteme care m-au dus la nivelul următor și, poate mai important decât atât, mi-au arătat cine îmi este cu adevărat aproape și cine rămâne să sprijine atunci când e greu.

De aceea, tinerilor designeri le-aș spune să nu se teamă de începuturile mici și nici de greșeli. Curajul de a face primul pas și consistența zilnică sunt cele care clădesc drumuri solide. Talentul deschide uși, dar doar disciplina și perseverența le țin deschise.