La doar 31 de ani, Vadim Lazari a reușit să transforme stomatologia dintr-un domeniu rigid și temut într-o poveste de curaj, tehnologie și empatie. Crescut în satul Petrunea, raionul Glodeni, și format la Universitatea de Medicină „Nicolae Testemițanu”, el a ales de la bun început calea cea mai grea: cazurile pe care alții le refuză. Cofondator al clinicii Iceberg Dent și al companiei Elara, Vadim a trecut prin experiențe diverse – de la conducerea unui restaurant, la inițiativa DentAI, un proiect care promite să aducă inteligența artificială mai aproape de pacienți.
Astăzi, este recunoscut pentru reabilitările totale în 24 de ore, pentru îndrăzneala de a spune „da” acolo unde alți medici refuză și pentru felul în care îmbină precizia științei cu viteza și inovația digitală. Dincolo de implanturi, tehnologie și protocoale, povestea lui este despre oameni, curaj și moștenirea pe care vrea să o lase unei întregi generații de medici.
Cum ați ajuns să vă concentrați pe cazurile pe care alți medici le refuză și ce v-a atras spre asemenea provocări?
Sunt genul de persoană care, odată ce își stabilește un scop, îl urmărește până la capăt, indiferent de obstacole sau de metodele pe care trebuie să le aplic. Nu mi-am putut imagina vreodată să vină cineva la mine, să îmi ceară ajutor, iar eu să spun că nu pot rezolva problema. Pentru mine, acest răspuns pur și simplu nu există.
Nu e vorba doar despre stomatologie, ci despre caracterul meu și felul în care acesta se reflectă în tot ceea ce fac. Determinarea personală s-a transformat în perseverență profesională, iar asta mă motivează să accept și acele cazuri pe care alții aleg să le evite.
Care este experiența care v-a definit cel mai mult cariera de implantolog și v-a transformat modul de a practica medicina?
Nu pot să aleg un singur moment, pentru că am avut mai multe experiențe care m-au format și m-au împins înainte. Unul dintre reperele majore a fost legat de transplanturile de gingie: am realizat mii de astfel de intervenții gratuit, din dorința de a învăța și de a ajuta, iar astăzi am ajuns să fac un transplant în doar cinci-zece minute, ca parte firească a fiecărui implant. Această experiență mi-a dat încredere și viteză în actul medical.
Un alt moment puternic a fost în perioada în care eram încă sub îndrumarea mentorului meu, doctorul Vitalie Osman – cel care astăzi îmi este și naș de cununie. Îmi amintesc clar o intervenție chirurgicală cu anestezie generală, într-o clinică privată. El mi-a spus atunci: „Începe cu partea mai ușoară, iar eu voi prelua restul.” Dar eu, dornic de provocări și cu o foame imensă de a face lucruri mari, am ales să încep exact invers, cu partea cea mai dificilă. Am riscat, am ieșit din tipare, dar am demonstrat că pot. Cred că acela a fost momentul în care am înțeles că adevărata evoluție vine atunci când îți depășești limitele.
Mulți medici se tem de cazurile cu complicații majore. Ce vă face să spuneți „da” acolo unde alții spun „nu”?
Este adevărat că majoritatea medicilor încearcă să evite complicațiile – pe de o parte pentru că manopera devine mai dificilă, pe de altă parte pentru că pacienții nu înțeleg întotdeauna reacțiile postoperatorii, cum ar fi o umflare mai accentuată, o amorțeală temporară sau alte simptome atipice.
Eu, însă, fiind chirurg OMF, am lucrat cinci ani la Spitalul de Urgență, unde mi-am făcut și rezidențiatul. Acolo, zilnic, tratam doar complicații. Această experiență m-a format, mi-a întărit caracterul și mi-a oferit toleranță față de situațiile imprevizibile. Dar, mai presus de toate, m-a învățat două lucruri esențiale: cum să previn complicațiile la maximum și cum să le gestionez eficient atunci când, inevitabil, apar.
Cum arată, în viziunea dumneavoastră, chirurgia implantologică a viitorului?
Am vorbit deja despre acest subiect și în mediul online, pentru că îl consider esențial. Cred că viitorul chirurgiei implantologice și al stomatologiei, în general, este puternic legat de digitalizare. Direcția este clară: vom ajunge să avem un control digital complet asupra a tot ceea ce facem, de la diagnostic la intervenție și monitorizare postoperatorie.
Un rol crucial îl are tânăra generație de specialiști. Ei sunt, în opinia mea, „rechinii” acestei industrii – rapizi, ambițioși și gata să ducă domeniul la un alt nivel. De ritmul în care ei vor învăța și vor aplica noile tehnologii depinde cât de repede vom progresa și cât de curând vom transforma chirurgia implantologică într-un domeniu complet digitalizat.
Sunteți cunoscut pentru reabilitările totale în 24 de ore. Cum reușiți să combinați precizia medicală cu viteza execuției?
Secretul stă în digitalizare și în asistarea prin inteligență artificială. Practic, lucrăm invers față de procedurile standard: începem cu planificarea și crearea viitoarei danturi cu 4-5 zile înaintea intervenției chirurgicale. Astfel, în ziua operației avem deja totul pregătit, inclusiv prima pereche de dinți provizorii.
La 10 zile după intervenție, fixăm a doua pereche de dinți provizorii, iar pacientul începe să le utilizeze imediat. Sigur, alimentația trebuie să fie compusă din produse moi în această etapă, însă nu acesta este aspectul central. Cel mai important este că pacientul își poate păstra poziția socială, ba chiar o poate îmbunătăți datorită încrederii recăpătate prin noul zâmbet. Își continuă activitatea profesională, se adaptează treptat, iar în scurt timp poate vorbi clar, zâmbi fără rețineri și mușca din nou cu naturalețe.
Ce tehnologii sau protocoale personalizate utilizați pentru aceste intervenții rapide și complexe?
Totul începe cu o bază solidă de informații: tomografia computerizată, fotoprotocolul și scanarea intraorală. Aceste tehnologii ne permit să transformăm realitatea clinică în date digitale extrem de precise. În continuare, laboratorul, cu ajutorul softurilor asistate de inteligență artificială, creează viitorii dinți adaptați la trăsăturile pacientului – de la proporțiile feței până la înălțimea ideală a zâmbetului. Uneori, pacienții ne oferă fotografii din trecut, iar noi încercăm să recreăm dinții cu care erau obișnuiți, pentru a le reda senzația de familiaritate.
Din punct de vedere chirurgical, pașii sunt clari: extracțiile necesare, inserarea implanturilor cu ajutorul ghidurilor digitale și fixarea imediată a dinților provizorii postoperator. Totuși, nu toate cazurile sunt eligibile. În situațiile în care există ocluzie instabilă sau parafuncții, realizăm mai întâi machete de probă, iar apoi fixăm dinții provizorii pe o bară, ceea ce poate extinde procesul la patru-cinci zile lucrătoare.
Cât de importantă este colaborarea interdisciplinară în succesul unui caz dificil?
Într-un caz complex, succesul nu depinde doar de mâna chirurgului, ci de o întreagă echipă. Colaborarea interdisciplinară este, pentru mine, cheia oricărei reușite. Nu aș putea opera un pacient cu probleme cardiace fără ca medicul cardiolog să îi ofere undă verde. La fel, un pacient cu diabet zaharat în stadiu de decompensare nu poate ajunge pe masa de operație până când endocrinologul nu îl stabilizează. Este un efort comun, unde fiecare specialist își aduce contribuția pentru binele pacientului.
Dar poate cea mai strânsă legătură este cea dintre chirurg, protetician și laborator. Aceasta este o triadă fără de care nu există un rezultat frumos, stabil și durabil. Chiar și atunci când organismul pacientului oferă condiții favorabile pentru implant, nu poți obține excelența dacă unul dintre aceste verigi slăbește. Din fericire, am alături oameni extraordinari, iar această forță colectivă este ceea ce transformă un caz dificil într-o poveste de succes.
Care este cel mai răspândit mit legat de implanturile dentare pe care îl întâlniți la pacienți și cum reușiți să le demonstrați că realitatea este alta?
Unul dintre cele mai răspândite mituri este că implanturile dentare provoacă mereu probleme sau că mulți pacienți „nu au suficient os” pentru a le susține. În realitate, aproape întotdeauna există soluții, iar tehnologia modernă ne permite să pregătim osul astfel încât implantul să fie stabil și sigur.
Un alt mit des întâlnit este legat de diabet. Mulți pacienți cred că, dacă au această boală, nu vor putea niciodată să își pună implanturi. Adevărul este că, atunci când diabetul este ținut sub control cu ajutorul medicului endocrinolog, implanturile devin perfect posibile.
Pe scurt, majoritatea fricilor provin din lipsă de informare. De aceea, încerc să le explic pacienților, pas cu pas, că implanturile sunt sigure și că multe dintre barierele pe care le cred imposibil de trecut există doar în mintea lor.
Cât de importantă este educația continuă pentru a rămâne relevant într-un domeniu atât de dinamic?
Educația continuă nu mai este un avantaj, ci o condiție de supraviețuire în medicină. Dacă îți dorești să fii actual și peste doi-trei ani, nu ai de ales: trebuie să înveți constant. Viteza cu care evoluează tehnologiile medicale, metodele de tratament și abordările clinice este mai mare ca oricând, iar ritmul devine tot mai accelerat de la un an la altul.
Ai două opțiuni: fie ești pe val și crești odată cu progresul, fie rămâi ancorat în trecut, apărând un „bordei” de cunoștințe învechite. Pentru mine, alegerea este simplă – investesc în dezvoltare continuă, pentru că doar așa pot să ofer pacienților rezultate reale și de durată.
Privind în urmă, ce ați schimba în parcursul dumneavoastră profesional?
Nu aș schimba absolut nimic. Fiecare etapă, cu bune și cu rele, m-a format și m-a făcut mai puternic. Tot ce am trăit, fiecare provocare și fiecare reușită au fost lecții care m-au adus în punctul în care mă aflu astăzi. Nu cred că ar fi existat un alt scenariu care să aducă mai multă valoare mie sau pacienților mei. Pentru asta, simt o recunoștință profundă – față de univers, față de natură și față de Dumnezeu.
Care este moștenirea pe care vreți să o lăsați în implantologia de la noi? Nu doar ca tehnică, ci ca mentalitate.
Îmi doresc ca numele meu să fie pomenit, peste ani, în istoria implantologiei din Republica Moldova, ca promotor și susținător al reabilitărilor totale în 24 de ore și al metodei FP1 – o reabilitare completă pe implanturi, fără gingie artificială, cât mai apropiată de natural.
Dar nu vreau să las doar o amprentă tehnică, ci și una de mentalitate. Plănuiesc să construiesc un blog medical unde să împărtășesc transparent deciziile mele, etapele de tratament, scenariile posibile și felul în care am gestionat complicațiile. Vreau ca generațiile care vin după mine să găsească acolo nu doar răspunsuri, ci și curajul de a încerca, de a greși, de a învăța și de a merge mai departe. Cred că aceasta este adevărata moștenire: să inspiri, să împarți și să lași în urmă un drum deschis pentru ceilalți.
