Sunt un om al acțiunii
… convins că visurile noastre se nasc din pasiunea pe care o investim în ele. În lumea mea, ele devin realitate prin efort constant.
Nu stau niciodată să aștept – fac să se întâmple lucrurile la care aspir. Fiecare melodie are ritmul ei, însă magia pură apare atunci când transformăm impulsurile în mișcare. Suntem eroii propriilor destine, iar scena este fiecare zi în care decidem să rămânem actorii principali.
Ideile efemere creează cele mai vibrante realități.
Pentru mine, creativitatea este o călătorie în care ideile prind viață într-o frântură de clipă. Pasul următor poate fi debusolant: nu voi dormi nopți la rând, până nu-mi transform chemarea lăuntrică într-o expresie muzicală. Așa se naște arta prin care trăiești catharsisul.
Detest inerția
Este inamicul principal al evoluției. Mai ales că țin la ideile mele nerealizate ca la niște fluturi fragili, care vor să trăiască, măcar o zi… Oamenii cu care rezonez mi se alătură în toate inițiativele, iar împreună e ușor să cucerești înălțimi la care râvnesc doar vulturii.
Îndemn tinerii să-și păstreze autenticitatea în fața tentației de a se lăsa cuceriți de aplauze.
În lumea victorioasă a performanțelor, artiștii trebuie să înțeleagă de mici că adevăratul calibru al artistului nu se măsoară doar în popularitate. Călătoria lui este nu doar despre a străluci pe scenă, ci și despre a rămâne un om de valoare. Orgoliul se poate estompa, însă car- acterul autentic rămâne ca un ecou etern al muzicii lor interioare. Îmi doresc cu toată ființa ca fiecare copil talentat să-și descopere vocea, dar să nu uite niciodată să-și hrănească sufletul cu modestie – bijuteria veritabilă a artistului.
Despre o lecție importantă
Maternitatea mi-a demonstrat că nu poate împiedica autodezvoltarea și succesul în afaceri.
Din contra, în primul an, fiica mea, Briana, a fost catalizatorul puterii și inspirației mele, pentru că m-a însoțit pretutindeni, împreună cu mama mea. Fiecare zâmbet schițat pe fața ei îmi alimenta energia și ambițiile. Așa că, în maternitate, continui să descopăr o altă fațetă a echilibrului dintre viața profesională și cea personală: are o profunzime aparte sentimentul că sunt o mamă împlinită și o femeie de afaceri în dezvoltare continuă.
Un omagiu prețios
pentru meritele și realizările mele îl aduc tatălui meu, care din păcate, nu mai este printre noi. A fost cel care mi-a deschis ușile către o lume artistică de explorat, inspirându-mi pentru totdeauna pasiunea pentru muzică și artă. Cel mai obiectiv, sincer și autentic critic al creațiilor mele. Știu că influența sa asupra mea rămâne vie în fiecare notă pentru totdeauna.
Așadar, să nu uităm despre adevărata bogăție…
conexiunile umane autentice. În tumultul vieții rapide și tot mai agitate, să ne facem mai mult timp pentru cei dragi. Amintirile sunt comoara ce-și crește valoarea în timp, iar fiecare investiție în ele este o asigurare atemporală pentru suflet. Într-un final, ele sunt cele care dau sens călătoriei. Am lansat piesa “Dorule, dorule”, pentru că am trăit personal drama despărțirii de cei mai dragi oameni. Sper că acest manifest al sufletului meu va răzbate și la altele. Poate, auzind-o, mai mulți își vor pune pe pauză activitățile la care pot reveni și se vor întoarce acasă la copii, părinți, bunici, la cei care îi așteaptă. Timpul scurs ca nisipul printre degete, doare cel mai tare. Sper că într-o zi, grație aportului meu artistic, să întrerupem cercul vicios de sacrificii, care nu mai ajung vreodată argumentate suficient de bine.
