Carolina Bogatiuc este una dintre acele voci tinere care privesc spre viitor cu luciditate, dar și cu speranță. Crescută în Republica Moldova, și-a croit drum pas cu pas, cu multă muncă și perseverență: de la șefa de promoție la Facultatea de Relații Internaționale a Universității de Stat din Moldova, la masteratul în studii politice și de guvernanță europeană la renumitul Colegiu al Europei din Bruges. Parcursul ei a fost completat de stagii și programe internaționale în Paris, Bruxelles, Haga, Budapesta, București, dar și de vizite de lucru în Serbia și Macedonia de Nord.
Pentru Carolina, integrarea europeană nu este doar un obiectiv tehnic sau un exercițiu birocratic, ci o misiune personală. „Acolo unde unii văd obstacole, eu aleg să văd începuturi” – spune ea, și acest motto îi ghidează fiecare pas. Astăzi, prin Inițiativa Europeană, duce Europa mai aproape de oameni, stând de vorbă cu cetățenii prin sate și orașe, răspunzând la întrebări și înlăturând temeri cu argumente simple și clare.
Carolina Bogatiuc nu vede Europa ca pe o destinație finală, ci ca pe o poveste comună care se scrie aici, acasă – prin muncă, prin încredere și prin curajul de a alege mereu începuturile.
– Ești una dintre cele mai tinere figuri din domeniul afacerilor europene, cu un portofoliu impresionant. Cum a început acest drum pentru tine?
Parcursul meu a început pe băncile Facultății de Relații Internaționale, unde am simțit pentru prima dată că aici îmi este locul. Oamenii pe care i-am întâlnit m-au încurajat să cred în mine și să merg înainte.
Un pas decisiv a fost în 2021, când m-am alăturat echipei ministrului Nicu Popescu. Acolo am învățat enorm și am avut șansa să contribui la momente importante – de la deschiderea negocierilor de aderare, până la reducerea tarifelor de roaming și reformele în justiție.
Am continuat să mă formez prin stagii și programe internaționale, în Italia, Haga, Paris, România, dar și prin vizite de lucru în Serbia și Macedonia de Nord. Toate aceste experiențe m-au ajutat să înțeleg mai bine cum se construiește drumul european.
Astăzi coordonez Inițiativa Europeană, încercând să aduc această experiență mai aproape de oameni și de societatea civilă.
– Ce te motivează să continui să activezi într-un domeniu atât de tehnic, dar și expus politic și public?
Mă motivează convingerea că Moldova poate reuși. Integrarea europeană e un proces complicat și plin de provocări, dar fiecare pas înainte aduce mai multă siguranță, mai multă încredere și mai multe oportunități pentru oameni. Gândul că pot contribui la acest drum îmi dă energia să merg mai departe.
– Într-o lume plină de zgomot și branding artificial, cum îți construiești tu autentic imaginea profesională?
Cred că imaginea profesională se clădește prin dialog sincer, prin rezultate concrete și prin puterea de a rămâne tu însuți, chiar și într-un mediu plin de etichete. Pentru mine, autenticitatea nu e o strategie aparte, ci modul firesc în care aleg să muncesc și să mă raportez la oameni.
– Ce înseamnă pentru tine „Inițiativa Europeană” – ca idee, dar și ca angajament civic?
Pentru mine, Inițiativa Europeană înseamnă, înainte de toate, oameni. Oameni care își iau din timpul lor pentru a merge prin sate, pentru a discuta direct cu cetățenii, a răspunde la întrebări și a explica simplu ce înseamnă aderarea la UE. Înseamnă și curajul de a demonta falsurile, cu argumente clare și accesibile. Nu e doar muncă de zi cu zi, ci o convingere împărtășită că Moldova merită un viitor european.
– Cum reacționează oamenii din sate și orașe la discuțiile despre Europa? Ce întrebare sau reacție ți-a rămas în minte?
Oamenii ne primesc cu multă căldură. Ne ascultă, pun întrebări, își împărtășesc temerile și speranțele. Într-o singură lună am ajuns în 23 de localități din 11 raioane, iar voluntarii noștri au mers din poartă în poartă, chiar și pe caniculă. Cel mai mult mă impresionează sentimentul că oamenii văd în noi o echipă de tineri cărora chiar le pasă – ne încurajează, ne mulțumesc și ne roagă să ajungem la cât mai mulți.
Întrebările lor sunt diverse: unii se tem că Moldova și-ar putea pierde suveranitatea sau tradițiile, alții spun răspicat că își doresc să fim în Europa și visează la aceleași condiții aici, acasă, pentru ca cei dragi plecați să se poată întoarce. Toate aceste reacții ne arată cât de important este să fim prezenți și să răspundem direct acolo unde există întrebări.
– Ce înseamnă, în mod practic, să monitorizezi procesul de aderare la UE din interiorul administrației?
Înseamnă multă muncă în echipă și un flux continuu de coordonări între instituții. E ca un telefon roșu care sună fără oprire: apeluri, ședințe, documente de trimis și termene-limită care devin urgențe. Înseamnă nopți scurte, dar pline de energie, pentru că simți că ceea ce faci contează. Înveți din mers, fără pauze sau amânări, iar chiar dacă oboseala se adună, rămâne satisfacția că în acea zi ai făcut un pas bun pentru drumul european al Moldovei.
– Care este cea mai mare provocare în raportul dintre ritmul reformelor interne și așteptările instituțiilor europene?
Cea mai mare provocare este viteza cu care trebuie să facem reformele, dar și să le aplicăm, fără să pierdem din calitatea lor. În plus, lipsa specialiștilor pe anumite domenii face ca un volum imens de muncă să ajungă, de multe ori, pe umerii acelorași oameni.
– Dacă ar fi să lansezi o nouă inițiativă mâine, complet diferită, în ce direcție ai merge?
Sunt genul de om care preferă să ducă până la capăt ceea ce a început. Pentru mine contează mai mult să construiesc lucruri care rămân, care funcționează și după ce eu nu mai sunt acolo zi de zi. De aceea, în loc să lansez mereu ceva nou, aleg să clădesc mecanisme și proiecte cu suflet, care au șansa să dăinuie pe termen lung.
– Cum vezi Republica Moldova peste 10 ani? Ce ne-ar ajuta cel mai mult să ne accelerăm parcursul de dezvoltare?
Peste 10 ani – poate chiar mai devreme – îmi imaginez o Moldovă membră a Uniunii Europene – o țară sigură, respectată și demnă, unde oamenii nu mai pleacă cu inima strânsă, ci aleg să-și construiască viitorul aici. Îmi imaginez sate și orașe vii, unde copiii cresc cu încredere că viitorul lor e luminos, iar cei plecați revin pentru că găsesc acasă aceleași șanse ca oriunde în Europa.
Pentru asta, cel mai important e să investim în oameni. În școala care formează caractere, în tineri care prind curaj, în profesioniști care dau valoare instituțiilor. Dacă avem oameni pregătiți și motivați, Moldova poate să ardă etapele și să ajungă mult mai repede acolo unde ne dorim cu toții.
