Medicina se reinventează, provocările devin tot mai complexe, iar speranța se caută nu doar în tratamente, ci și în oameni — așa ajungem să descoperim femei care nu doar practică medicina, ci o conduc spre lumină, cu inima deschisă. Una dintre ele este neurologul Nadejda Gorodenco, medicul care, dincolo de expertiză, vine cu o privire vizionară și cu o misiune clară: să vindece atât prin tratamente, cât și informare de calitate.
“Am ajuns în neurologie în mod conștient, în anul IV de facultate, după ce trecusem deja prin majoritatea disciplinelor. Mi-am dat seama că aceasta este meseria care mi se potrivește. Nicio celulă din organism nu funcționează fără inervație, ceea ce înseamnă că neurologia este o disciplină extrem de complexă, cu legături în toate sistemele corpului. Practic, toți oamenii, mai devreme sau mai târziu, confruntă o problemă neurologică. Dacă ar fi să-mi rezum alegerea într-o singură frază, aș spune: : „Componenta neurologică se afla la baza numeroaselor patologii, iată de ce am ales această ramură a medicinii.”
Optez pentru formarea continuă, la 15 ani de medicină și 12 ani de neurologie
Nu cred în ideea unui „vârf de carieră” – mai ales într-un domeniu în care apar constant oportunități de dezvoltare, atât teoretică, cât și practică. Neurologia este o ramură complexă, iar în multe țări, inclusiv la noi, specialiștii tind să se “supra-specializeze” într-un anumit segment. Tocmai de aceea, fiecare medic trebuie să își cunoască bine calitățile și să își găsească locul – fie că e vorba despre urgențe neurologice, neurologie ambulatorie sau neurologie de staționar. Consider că fiecare neurolog ar trebui să treacă prin toate aceste arii cel puțin 3-4 ani, pentru a-și descoperi cu adevărat vocația. De multe ori, nu ne cunoaștem potențialul decât dacă încercăm. E ca și cum ai spune că nu-ți place să înoți fără să fi intrat vreo dată într-un bazin de apă.
Sunt doctor. Uneori trebuie să fiu dură și obiectivă.
Dar natura nu o poți minți. Găsesc în mine puterea de a emana căldură, zâmbet, empatie. Și asta mă face să simt că, înainte de toate, sunt om — și am rezerve de a rămâne așa. În al doilea rând, sunt o femeie. Bună la suflet, o spun fără exagerare. Iar feminitatea, cred eu, se reflectă cel mai frumos prin bunătate.
Leadership-ul în halat alb și buzele discret rujate
Femeia leader în medicină este asemenea unei nave maritime, pe un râu mic. Fragilă în aparență, dar impunătoare prin prezență. Eu cred în forța leadership-ului feminin. Am cunoscut femei uimitoare, care conduc cu hotărâre, dar și cu o capacitate rară de a oferi iubire, chiar și atunci când pare că nu mai e nimic de oferit. Femeia în halat alb, pe tocuri, cu un ruj discret pe buze, poate tăia cu privirea și conduce o instituție cum poate nu ar reuși nimeni altcineva.
Ce m-a învățat practica medicală
Pe parcursul anilor, am însușit lecții profunde. Le-am adunat nu din cărți, ci din vieți, din suferință, din tratări lente, dar reale și vreau să le cunoști și tu, drag cititor:
1. Iubirea stă la baza sănătății. Majoritatea pacienților care ajung la mine, la un moment dat, au pierdut o formă de iubire
sau le este greu să o exprime. Oamenii nefericiți se îmbolnăvesc mai des. Sună bizar, dar este real.
2. Femeia poate totul. Chiar și când o mână e în ghips, cealaltă la perfuzie, ea găsește forțe să alăpteze un copil. Avem o putere tăcută, dar absolut extraordinară.
3. Sănătatea este despre prezență. Provocările de sănătate ne arată cine sunt oamenii care chiar ne sunt oamenii din preajma noastră și dacă sunt capabili să ne fie alături nu doar fizic, ci și sufletește.
4. Nu amânați viața pe mai târziu. Acum e momentul potrivit. Purtați un ruj în buzunar. Beți ceaiul din ceașca preferată. Zâmbiți și prețuiți fiecare clipă.
„Bolile epocii noastre”
Urgențele neurologice, în special accidentele cerebrovasculare (AVC-uri), sunt din ce în ce mai frecvente. Modificarea stilului de viață, regimul alimentar și, nu în ultimul rând modul de gândire contribuie la asta. Patologiile autoimune ale sistemului nervos central sau periferic sunt și ele tot mai întâlnite. Apar frecvent entități noi, afecțiuni cu altă abordare clinică decât acum 10–15 ani. Iar toate tulburările neurologice care au stresul ca factor declanșator sunt la apogeu: cefaleele, nevrozele, tulburările de somn, epuizarea mentală…
Celulele nervoase se restabilesc!
Aude deseori întrebarea: „A, ești neurolog? Adică te ocupi de cei nervoși?”. Zâmbesc și încerc să explic cu ce mă ocup, cu adevărat. Un alt mit profund înrădăcinat este că „celulele nervoase nu se regenerează”. Este o temă vastă, dar merită discutată. Neuroplasticitatea și neuroreabilitarea sunt realități — creierul are, în anumite condiții, capacitatea de a se reface. Desigur, nu miraculos, dar științific, argumentat și promițător.
Apropo! Inteligența ESTE o resursă de vindecare
Cu cât o persoană este mai inteligentă, cu atât are o capacitate mai mare de recuperare — fie după un accident cerebro-vascular, fie după un traumatism. Vorbesc despre formarea rețelelor neuronale ca despre o artă a reconstrucției: neuronii noi se formează atunci când îi stimulăm constant — motoric, verbal, vizual, tactil. Nu poți spera la recuperare bună dacă pacientul stă țintuit într-o cameră goală, fără interacțiune. Iar această viziune este mai mult decât o teorie. Este un crez. Vocile celor dragi, muzica, imaginile frumoase, atingerea umană — toate sunt medicamente invizibile, dar esențiale. Doar așa, printr-un efort constant, prin terapie activă și stimulare emoțională, corpul poate învăța din nou să trăiască.
Visul meu profesional prinde contur
E un drum lung, dar cert e că nu voi ceda. Visul meu este să deschid un centru medical — nu contează cât de mic sau de mare va fi, contează să fie cu suflet. Acesta va include neurologie pediatrică și neurologie pentru adulți. Primii pași au fost deja făcuți: am câștigat un proiect de finanțare prin Organizația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului, care mă va ajuta să-mi deschid propriul cabinet medical. Rămâneți cu ochii pe mine!
Ce înseamnă un medic-exemplu?
Este cel care-și iubește meseria, urmărește obiectivitatea și rezultatul, care acceptă dinamismul cu o pasiune autentică. Dar mai presus de toate — cel care rămâne OM.
