Sorin Pașa este unul dintre cei mai renumiți chirurgi esteticieni din țară, cu o carieră impresionantă construită timp de patru decenii. Este un pionier al acestui domeniu în spațiul nostru, chirurg estetician, medic de categorie superioară, secretarul societății de Chirurgie Estetică din Republica Moldova, cofondator al societății de Chirurgie Estetică din România. Este cel care a adus chirurgia estetică în Moldova încă în 1988, fiind printre primii specialiști care au oferit astfel de servicii medicale moderne, într-o perioadă în care această practică era aproape necunoscută.
De-a lungul carierei, doctorul Pașa a realizat mii de intervenții estetice, contribuind la dezvoltarea continuă a acestei ramuri medicale printr-un mix de precizie chirurgicală, intuiție și respect pentru naturalețe. Astăzi, într-un domeniu ce îmbină știința cu arta, Sorin Pașa este un nume de referință, un profesionist dedicat, cu o viziune clară asupra idealului de frumusețe și a responsabilității etice. În interviul de față, vom explora parcursul său profesional, provocările întâlnite și perspectivele pe care le are asupra viitorului acestei specialități.
Facând o retrospectivă, ce v-a determinat să alegeți chirurgia estetică?
Fiind student în anul IV la Facultatea de Medicină din cadrul Institutului de Stat de Medicină din Chișinău, am asistat la citirea unui ordin care anunța o nouă direcție în medicină. Aceasta promitea să îmbunătățească eficiența serviciilor cosmetologice din perioada URSS. Mi s-a părut o idee fascinantă și am decis că vreau să mă dedic acestui domeniu, deși, la acel moment, nu aveam o imagine clară despre cum voi reuși. După susținerea rezidențiatului, în 1987, am fost ales să practic chirurgia buco-maxilo-facială în cadrul Clinicii Orășenești de Cosmetologie (în prezent clinica “Sancos”). Ulterior, am fost trimis la Moscova pentru studii de perfecționare. Întâmplător sau nu, l-am cunoscut pe directorul Institutului de Cosmetologie de acolo — cel care mi-a determinat parcursul profesional. Potrivit lui, cosmetologia feței trebuie să o facă chirurgul buco-maxilo-facial, exact ceea făcusem eu până atunci. Un an mai târziu, în 1988, împreună cu doi colegi, am pus bazele chirurgiei estetice în Republica Moldova. În România, chirurgia estetică avea să apară abia după șapte ani, în timp ce chirurgia plastică era deja bine dezvoltată acolo. Primul congres de chirurgie estetică din Moldova l-am organizat în 1991, având invitați importanți de peste Prut, din Rusia și Franța. Pentru aceștia, cel mai mare șoc a fost să descopere că niște tineri de doar 25 de ani aveau deja în palmares peste o mie de operații estetice efectuate.
Care sunt cele mai frecvente tipuri de intervenții estetice pe care le realizați și câte astfel de proceduri efectuați, în medie, pe parcursul unui an?
În medie, efectuez anual aproximativ 300-350 de operații estetice. Acopăr toate cele 24 de unități nozologice, diagnosticele specifice chirurgiei estetice, cu mici abateri către domeniul urologic și ginecologic. Apropo, vreau să demontez anumite zvonuri, precum cel care susține că operația de augmentare mamară a fost realizată pentru prima dată la noi zece ani în urmă. De fapt, această intervenție a fost efectuată în premieră în 1988. Totuși, din cauza lipsei de mediatizare intensă în acea perioadă, mulți consideră că ea a apărut mult mai târziu.
Care sunt cele mai populare intervenții estetice?
Rinoplastiile, otoplastiile, liposucția, operațiile de întinerire facială, blefaroplastiile și ridicarea sprâncenelor la bărbați. Dacă ar fi să clasificăm aceste intervenții, pe primul loc rămân operațiile de întinerire a feței, urmate de chirurgia sânului. În 2024, am realizat aproximativ trei-patru operații de lifting facial în fiecare lună.
Cum s-au schimbat așteptările pacienților privind frumusețea fizică, după pandemie?
Atest că nu au suferit dramatic. Oamenii continuă să acorde prioritate problemelor estetice, indiferent de situația globală. De-a lungul carierei mele, am văzut pacienți care și-au asumat riscuri considerabile pentru a beneficia de aceste intervenții, chiar și în perioade dificile, precum conflictul de pe Nistru.
Un medic profesionist va discuta deschis toate aspectele procedurii estetice și riscurile acesteia
Este important ca pacienții să verifice calificările și experiența chirurgului. Post-factum, un indiciu clar este calitatea cicatricii, care-i reflectă atenția și iscusința.
Ce tipuri de operații nu le-ați face niciodată din motive etice sau din respect pentru ceea ce considerați divin?
A fost o perioadă în care operația de alungire și îngroșare a penisului era foarte solicitată, deși are doar un scop — estetic, fără alte beneficii. Nu m-aș implica niciodată în asemnea operații. Nu dau “undă verde”, nici intervenției de restabilire a virginității, pe care o consider un moft și un mod de a trișa. Este imposibil să anticipezi cât de grave pot fi consecințele unor astfel de intervenții. O altă procedură, care presupune un efort considerabil, este brahioplastia. Pacientele care nu pot face nimic cu pielea lăsată de la brațe insistă să o înlăture, ceea ce consider o greșeală împotriva naturii umane. Încerc să le explic că viitoarea cicatrice ar putea fi mai deranjantă decât pielea fără tonus. Din acest motiv, împreună cu pacienta discutăm detaliat toate opțiunile, analizându-le din punct de vedere medical, estetic, dar și psihologic.
Ce înseamnă “idealul de frumusețe”? Este acest concept care vă inspiră sau mai degrabă creează presiuni inutile?
E mai simplu. Refuz să-l accept. Frumusețea este pretutindeni. Este un dar divin care nu poate fi construit în baza parametrilor. În goana după “ideal”, dacă îi combini toate “cifrele” într-un corp, acestea pot crea urâțenie absolută. Frumusețea are nuanță psihologică, mitologică și fiziologică, și niciun caracter definit. Fiecare om are o viziune personală asupra frumuseții, care, trecând prin anumite epoci, cum ar fi cea renascentistă sau contemporană, s-a conturat într-un feluri diferite. Spre exemplu, în picturile lui Peter Paul Rubens, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai barocului, idealul feminin avea forme generoase, dar armonios proporționate, o viziune adesea combătută în prezent.
Care sunt cele mai mari riscuri pe termen lung ale operațiilor estetice?
Riscurile unei operații pe termen lung sunt deja considerate complicații. De exemplu, dacă un specialist incompetent lezează nervul facial în timpul unei operații de lifting al feței, aceasta nu este o parestezie, ci o paralizie care nu se poate recupera decât dacă un microchirurg neurolog intervine pentru a reconecta terminațiile nervoase. Spre deosebire de enervațiile sensitive, care se pot restabili, cele locomotorii nu au această capacitate, din păcate. Adevărul este că orice operație este însoțită de diminuarea sensibilității, care, în timp, revine la normal.
Care sunt cele mai dificile etape în reabilitarea după anumite tipuri de intervenții estetice?
Pacienții întreabă deseori “Cât durează reabilitarea și când mă pot întoarce la serviciu?”. Răspunsul variază în funcție de activitatea fiecărui pacient. Orice intervenție implică anumite etape de reabilitare, care încep cu externarea, continuă cu reabilitarea chirurgicală și, în final, cea socială. Recuperarea completă poate dura chiar și un an, deoarece orice cicatrice are nevoie de timp pentru a căpăta un aspect natural și o nuanță a pielii. În cazul blefaroplastiilor, cicatrizarea este mai rapidă. Pielea din zona ochilor este mai subțire decât în alte părți ale corpului și se poate restabili complet în trei-patru săptămâni.
Ce tip de intervenții sau tehnici reprezintă pentru dumneavoastră un mare interes de cercetare?
În domeniul abdomenoplastiei există o problemă numită limforeea. Aceasta nu este considerată o complicație propriu-zisă, ci mai degrabă o consecință, a cărei apariție rămâne încă o enigmă. Până în prezent, niciun om de știință nu a reușit să-i explice motivele apariției. Specificul acesteia constă în acumularea de conținut limfatic în zona abdominală, organismul fiind incapabil să-l autodreneze. În astfel de cazuri, care creează un disconfort major pentru pacient, intervenim prin sondarea zonei respective până când organismul începe să preia controlul. O altă dilemă, atât filosofică, cât și practică, este stabilirea momentului în care chirurgul ar trebui “să se oprească” în timpul unei liposucții. Nimeni nu a calculat exact acest aspect, dar este cert că trebuie să rămână un strat mic de grăsime între piele și mușchi, pentru a camufla eventualele asimetrii cauzate de lipochiuretaj. În caz contrar, există riscul de a rămâne cu un exces de piele, care nu poate fi eliminat. Doar experiența, intuiția și practica îți pot dicta momentul potrivit. Ai misiunea să te apropii cât mai mult de simetria absolută, care nu există în natură.
Chirurgia estetică este meritul latinilor
…care, spre deosebire de americani, o transformă într-o formă de artă. Brazilia rămâne țara cu cele mai de succes rezultate în chirurgia estetică, urmată de Franța, Italia, mai multe țări din America Latină, Moldova și România.
Care considerați că este punctul forte al Dvs.?
Uneori îmi puneam la îndoială răbdarea și exigența, dar perioada aceea a trecut. Acum, pun preț pe meticulozitate, care generează o calitate înaltă. Este o mare satisfacție să vezi strălucirea din ochii pacienților, justificând astfel valoarea și rezultatele muncii care implică un efort special.
Cele mai controversate intervenții
Sunt serviciile chirurgicale estetice precoce. În astfel de cazuri, intervin la rolul meu de medic și explic pacientei ce pot să-i ofer din punct de vedere medical și ce este cu adevărat benefic pentru ea, ajutând-o să-și formeze o opinie proprie. Un alt tip de intervenție controversat este schimbarea de sex. Apropo, aceste tendințe existau încă din timpul URSS, deși atunci era nevoie de permisiunea Ministerului Sănătății. În Moldova, nu s-au făcut mari progrese în această direcție, spre deosebire de țări precum Thailanda.
Adevăratele revoluții în chirurgia estetică deja au avut loc
De 40 de ani, de când activez în calitate de chirurg, am constatat că majoritatea inovațiilor necesare în acest domeniu s-au realizat deja. Ce apare nou sunt doar ajustări și îmbunătățiri minore. Consider că unica invenție majoră a fost liposucția, în 1986. Celelalte tipuri de operații, ca rinoplastiile sau liftingul facial, se practicau încă din anii 1950. În primii douăzeci de ani ai carierei mele, participam la toate congresele mondiale de specialitate, de unde aduceam mereu informații noi, acasă. Marele maestru argentinian Jose Juris, lider în chirurgia estetică, mi-a spus să îmbrățișez orice informație, dar să mă concentrez pe ceea ce îmi reușește cel mai bine. Este un sfat pe care îl urmez și astăzi.
Cum evaluați nivelul chirurgiei estetice din Moldova?
Sunt optimist în această privință. Apreciez curajul tuturor colegilor mei. Chiar dacă nu suntem mereu sprijiniți de cele mai avansate echipamente, îndemânarea, dedicarea, înțelepciunea și dorința de a face bine, ne permit să aducem rezultate valoroase.
